Doar 14 ani...

Povestea Andreei, adolescenta care a ales să îşi pună capăt zilelor. Iată mesajul ei de adio.
"Ştiu că am greşit, ştiu că nu trebuia să fac asta... dar mă gândeam că ne împăcăm să facem dragoste (sună aiurea din partea mea, pentru că am 14 ani) şi ne împăcăm, totul era super, dar tot ajungeam să ne certăm. Probabil dacă am fi fost doar noi doi pe Pământ, am fi fost atât de fericiti! Iartă-mă că am făcut asta, dar aşa vedeam eu scăparea. Vocea ta de acum o ora jumate suna atât de tristă şi totuşi atât de dulce. Mi-e dor de tine, iartă-mă! Ascultă nenorocita aia de melodie de la Placebo – “Special needs”, de o mie de ori, după ce vei citi asta, caută traducerea, mă vei înţelege, sper! Multumesc pentru toate clipele frumoase petrecute cu tine. Îmi pare rău că nu am putut..."
"Deci... vă întrebaţi: de ce? ... "era o fată atât de bună"... dar totuşi... adolescenta asta e chiar aiurea. Unii vor râde şi vor spune: " Hai bă, este nebună nepoata lui Craciun?... oricum, era dusă!" Oare v-aţi întrebat de ce cărţile costă atât de mult? Ştiţi de ce? Deoarece conţin secrete ascunse despre lume, iar voi sunteţi prea preocupaţi cu banii şi chestiile astea zilnice. Imaginile astea despre care noi credem că sunt adevărate, dar nu ştim cum le vede cel de lângă noi, chiar dacă spune că mărul este roşu, el poate îl vede galben... Poate că Thomas Hegel are dreptate, sufar de solipsism, cred că eu sunt singura fiinţă vie, deşi mă gândesc oare ce va fi pe lumea cealaltă, dacă există... Mă gândesc, totuşi, că sunt atâţia adolescenţi care s-au sinucis din diferite motive şi nimeni nu ştie dacă e bine sau nu pe acea "lume cealaltă"...
"Dar nu v-aţi întrebat de ce nu ne amintim nimic de scutecele noastre? Pretextul favorabil al majorităţii lumii este că "creierul nu era foarte dezvoltat". Bun, dar nu v-aţi gândit că poate noi suntem doar aşa-zise fiinţe şi că poate tocmai acum am ajuns pe pământ cu toate amintirile... De ce noaptea suferi, vrei să mori, iar dimineata zici: " Hai mă, ce dracu?", iar seara se întâmplă iar la fel! Dar şi toată chestia asta cu Dumnezeu... Mă, ce vă omorâţi creierii cu asta? Nici măcar nu ştim cu adevărat unde ne-am născut. De fapt, ştim pentru că ne spun ceilalţi din jurul nostru, dar noi nu ştim nimic şi chestia cu Dumnezeu... da, că a făcut omul. Da, bun, şi pe El cine l-a făcut?! :)... Sau, mă rog, ne tragem din maimuţe, bun, şi pe maimuţele cine le-a făcut?
Da, probabil sunt nebună, <> ... dar voi vă bucuraţi de viaţă, alea, alea, iar eu mă strofoc aici că iubesc un prieten. M-am despărţit de altul la care ţin şi sunt cu altul pe care-l plac... dar voi nu ştiţi nimic... şi chestia asta cu suferinţa... de ce merităm să simţim rupturi în piept când alţii îşi bat joc de viitorul nostru pentru a câştiga viitorul lor. Chiar nu vedeţi cât de egoişti sunteţi... vă luptaţi ca fiarele… până şi aşa zişii "prieteni", să fim serioşi, nu există! Suntem cu toţii duşmănoşi! Nu vedeţi că ne sinucidem de nebunia din capul vostru... Îmi transpiră mâinile al dracu de rău... şi tocmai am vorbit cu Luci... mă gândeam să ne împăcăm, dar la ce bun? iar ne vom certa şi mă voi face cretină, imbecilă, idioată şi proastă.
Aaa şi chestia asta cu "vai Andreea, cum ai putut să faci asta?", gândiţi-vă puţin, sunt sictirită de lumea asta... măcar pe lumea cealaltă nu ştiu cum e... o, da... deci acum am dreptul la cele 72 de virgine... if i'm dead... intrebati-l pe Luci de asta...:)) mă amuză... Mă, probabil, sunt nebună... da, Green... crazy... asta e... da... prefer sa fiu nebună decât să trăiesc în cocina asta de viaţă... Mulţumesc că aţi fost alături de mine... când poate că deprimăriile alea m-au apucat şi... din cauza certurilor cu directorul... Ştiţi, mă gândeam să nu mă mai complic cu chestii d-astea, pentru că, oricum, orice sfat aş da, tot egoişti şi răutăcioşi rămâneţi cu toţii... Dacă puteţi publica asta la tv, chiar pe Pro-tv... asta ar fi ultima mea dorinţă! Poate prin sinucidera mea se va schimba lumea şi rog pe doamna dirigintă (pentru care am avut cel mai mare respect) să facă corecturile scrisorii.
"Aaa, tataie! pentru o încă ultimă dorinţă din partea mea: vinde nenorocita aia de gradină şi mutaţi-vă la Renus(h), chiar vroiam acolo... visam la ceva tare cu Ciudatu, ştie el...
Daţi-o şi pe Alexandra (sor-mea) la dansuri moderne, ar fi super...
Aaa, şi Cătă, trăieşte-ţi viaţa :) se zice că una ai! Dar ţine-te de serviciul ăla :)...
Cătălina nu mai fi aşa visătoare, e doar o iubire a adolescenţei tale, NIMIC MAI MULT!
Luci....:-< îmi pare rău, poate nu erai aşa inteligent ca Ciudatu... şi poate că nici un punker super... erai tu... şi esti... şi te-am iubit ... şi încă te iubesc... dar tot o vacă tâmpita rămâi ... Da ... ah, da, şi când nu vei mai suporta ce e pe lumea aia, vino aici. Muzica de la radio mă face să visez departe, la ceva frumos... Te aştept!
Ciudatu... eşti un bou dulce, ţineam la tine... si nici măcar un sărut nu mi-ai dat, nici când am vrut... îmi pare rău că am murit şi nu ştiu cum săruţi... :) oricum, ai fost un prieten super :) şi poate aşa a fost să fie. Te rog să nu vii unde vine Luci... vreau să mă gândesc doar la el... pa
Bama... off... FII TU! Şi nu mai fi timid :))
<<>>... ştiam...:)) Mă gandeam să iau pastile ... dar m-am răzgândit, că poate nu voi muri şi rămâi şi fără pastile... şi costă mult.
Daniela, Bogdan, Dragoş... (vărule >:D<) ce mă mai trăgeai de păr... Aţi fost a doua pereche de părinţi:) Mulţumesc! Pentru alunele pe care le mâncam la voi (pentru că mamaia nu lua, din cauză că erau scumpe), pentru sfaturile voastre şi pentru poeziile de Nichita Stănescu (propun să citiţi poezia "Singurătate" sau ceva de genul ei).
Uof şi Nico, Feli, Bianca sunteţi TARI, vă trăiţi viaţa din plin şi o luaţi în piept... eu probabil sunt prea laşă...
Doamnă Dirigintă... doamnă... poate că veţi spune că "nu a fost bine ce a făcut Andreea", iar profa de fizică iar va face vreo glumă... "barem ea nu şi-a tăiat venele"... Eh, doamnă, mă bucur că mi-aţi dăruit cadoul din ochii dumneavoastra când mă ascultaţi de câte ori vă povesteam vreo năzbâtie... (la meditaţie) vă scânteiau ochii de bucurie... Mi-aş fi dorit să fiţi mama! De fapt, aţi fost!
Mamaia Sanda... mulţumesc pentru poreclă şi pentru vorba bună şi pentru toate micile eforturi...:)
Încă o chestie pentru Ciudatu: mulţumesc că mi-ai insuflat ambiţia pentru a învăţa, dar vezi tu, după ce ai plecat la liceu nu mai aveam niciun farmec, nimeni nu mai spunea că învăţ şi nimeni nu mai vorbea de Ciudatu şi de Andreea.... şi să ştii că nu am uitat întâmplările de la şcoală când mi-ai spus "bună, ce faci dragă?", iar eu eram topită şi ţi-am zis "bună! bine!" şi nu uit nici faza aia nenorocită când mi-ai zis "N-am chef de tine acum, mă duc să fumez!", ai fost o scârbă! Atunci...
Ana, fato ;) te aştept pe lumea cealaltă, sa bem o bere în "alei" şi să ajungem moarte acasă :*
Şi să ştiţi că eu cu asta am încheiat. Faptul pentru care m-am sinucis? Scârba de viitorul meu pe care nu îl ştiam... de durerile astea pentru că nu aş fi putut să fac ce vreau eu... mă refer la "ce vreau" ABSOLUT TOT. Şi în sicriu puneţi-mi un mp3, ceva, cu toate albumele Placebo şi încă câteva melodi... mai ales cu Dolce Ninia de la Los Canos ... oricum le gasiti pe folder (în calculator) în playlist 3... Chitara mea da-ţi-o lui Ciudatu, dacă mai vrea să cante la chitara! Să nu vă îmbrăcaţi în negru... îmbrăcaţi-vă în mov sau verde :x :)
Ok! Dacă nu puteţi sa faceţi tot ce v-am spus, vă rog mult : cea mai mare dorinţă este să daţi asta pe TV! Un tv vizionat şi chiar pe net. Nu îmi pasă ce vor spune alţii... că nu sunt sănătoasă... noi, unii... dintre noi, nu putem vedea viaţa în roz ca alţii! Asta e! Viata merge înainte, cu sau fără...
Adio! Vă iubesc...”

Jurnalul unei fetite de 9 ani

Prietenul meu Marius a cunoscut-o pe Andreea care are o fetita de 9 ani dintr-o relatie anterioara. Fetita din cate am auzit de la Marius nu prea il acceptase la inceput, si stiam cate cadouri ii lua Marius copilasei. E, dupa o relatie de 7 luni impreuna, au ajuns sa se inteleaga fetita cu Marius de minune, si ce dragut le stateau lor impreuna mana de mana ca tata si fiica, cand se duceau in parc si cand acesta ii cumpara ei vata pe bat si cate un balonas zburator.

Toate bune si frumoase tocmai cand am ajuns ieri la prietenul meu sa-l intreb de sanatate si eventual sa bem un paharel de vin. Statea intins pe pat si citea dintr-un caiet dictando. Il salut si il intreb: Ce faci zmeule? ce citesti acolo? El mi-a raspuns: Nimik interesant ma.. Curios de felul meu trag sa ii iau caietul din mana si el imi zice ca nu se poate sa imi iau gandul. Si cum il stiu pe Marius care de obicei cand veneam la el, sarea din pat direct la frigider si imi aducea sticla de vin si apa minerala. L-am intrebat ce a patit si a zis ca s-a certat cu Andreea. A plecat Marius a zis ca sa-l astept in casa si sa ma simt ca acasa. Am zis ok, fugi ca te astept asezandu-ma pe canapea si cu cotul pe perna lui nu inainte sa imi iau o carticica din biblioteca lui mare. A trecut o juma de ora si imi amortise mana , incercand sa aranjez perna am obeservat caietul acela dictando plin de mister.
Am zis: e ceva prea important in caietul asta de Marius nu a vrut sa imi arate, sa vedem ce e.

L-am deschis si cu stupoare am descoperit ca este un jurnal. Jurnalul fetitei Andreei. Am inceput sa il citesc ..nu avea decat o singura pagina cu un scris tremurat si cu apa pe el cred ca erau lacrim Am inceput sa-l citesc si sa ma apuce si pe mine inlacrimatul... De ce?. Uitati ce scrie si minunati-va:

Draga jurnal eu Alina te deschid ca nu am cui sa ii spun ce simt. Plang pentru ca azi mami s-a certat cu Marius. Nu stiu ce sa fac. Daca nu se impaca eu cu cine o sa ma plimb pe strada si cine o sa ma faca pe mine sa rad cu pofta. Imi pare rau si sper ca ei sa se certe pentru ultima oara si sa se impace. De ce eu trebuie sa sufar si sa nu simt nevoia lui Marius cel care cand am fost bolnava m-a luat in brate si a fugit cu mine la spital iar mami meu statea acasa. Ce ma fac eu Doamne fara Marius?

Nu mai stiu ce sa zic sau ce sa fac, imi vine sa tip la ei sa nu se mai certe. Pe alta data draga jurnal.

Nici acum nu imi scot din cap aceste cuvinte.

Mama ei de ploaie

Iata am terminat programul si sa ma duc acasa... A inceput ploaia . Uitandu-ma cum ploua cu picaturi mici si dese "acele picaturi care ar fi in stare sa iti patrunda si in maduva oaselor" ma intreb cum naibii ajung acasa mai repede fara sa ma ploua, ma uit in stanga ma uit in dreapta nici un coleg care avea drum spre zona nu trecuse prin raza ochilor mei. Si ca un nevoias ma infofolesc ca un pinguin si pornesc pe jos pana la cea mai apropiata statie de autobuz. Zis si facut, imi ridic umerii bag barbia in piept si pornesc cu pasi repezi spre prima statie.. Imbulzeala pe sosea .. mii de masini cu fulare si stegulete ros-albastre, "DING!" mi-a picat fisa este meciu pe stadionul din apropierea casei mele, nu aveam unde sa ma ascund asa ca am stat chircit si am asteptat autobuzul sa vina.
Ah... mi-a intrat o picatura pe gat .... ah a trecut o masina de lux neagra "obsesia mea.. masina" nici nu am apucat sa ii vad numerele sau ce masina e din cauza ca imi intra apa-n ochi. In sfarsit a ajus autobuzul cu care trebuia sa ma lase la tramvai "ultimul obstacol pana acasa", bucuros ca un copil care primeste bomboane ma urc ,,, pffffff "ce miros infernal " observ ca erau multi muncitori de pe santier si duhneau a traspiratie de-ti lacrimau ochii. Pun mana la nas si asta este ce sa fac decat in ploaie mai bine in duhneala. Norocul meu e ca am mers trei statii pana la tramvaiul ce ma ducea acasa . Ura gasesc un scaun langa care se asezase o tipa dragutza care radea cu lacrimi de mine. WTF?!?! ma uit la mine sa observ ca eram fleasca si aratam ca unu ce se aruncase intr-un bazin de inot. Ea o diva cu 7 tone de fard pe fata ce ii acoperea mii de bubite si cu un ruj rosu aprins de zici ca era culoarea rosie de la semafor. "C`est la vie" Dar ce mai conteaza in 30 de min ajung acasa si nici nu ma interesa de rasul dragutzei de langa mine.
Am ajuns in statia care trebuia sa cobor.. Trei sute de metrii catre blocul meu si fuguta fuguta catre casuta. Ca sa vezi ghinion, a trecut un sofer inconstiet pe langa mine si mi-a mai dat o portie de apa dintr-o groapa pe care acesta a luat-o. Gust acel amar al apei si ma indrept catre bloc.Imi vine sa urlu.. si daca urlu cine ma aude .. sunt calm foarte calm. Intru pe usa direct in baie.. imi dau repede hainele jos , le arunc in masina de spalat si o pornesc sa-mi curat de negreala apei soferului inconstient.
Repede la dush... ca sa vezi nu e apa... asa ca ce rost are sa mai injur:"Mama ei de ploaie"

O trista poveste

Durerea de stomac cu care s-a trezit nu se datora oboselii sau a mancarii , ci mai degraba din cauza evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea . Astazi trebuia sa incheie o relatzie ce dura de 2 ani de zile … .si chiar considera ca a ramas tarziu. Trebuia sa se termine.


-“Nu vreau sa o neindreptatesc nici pe ea . Nu sunt eu unic in lumea asta . Nu sunt nici prea frumos nici prea destept , dar am facut tot ce imi statea in puteri ca totul sa fie bine . Sa nu se termine.”


Tanarul simtea ca durerea de stomac se accentueaza . Simtea ca se sufoca . S-a imbracat repede si a iesit . Nu a lasat-o niciodata sa astepte pana acum si nu putea sa o faca nici de data asta . Era o zi ploioasa de aprilie .


In cateva minute a ajuns la locul intalnirii , ca de obicei ajunsese primul . Dupa cateva minute o vede apropiindu-se pe iubita lui . Se hotarasc sa mearga la un café.


-"Mi-e frig" zise fata ... de fapt acesta a fost singurul cuvant rostit pana ce au ajuns la café .


-“Vrei sa-mi zici ceva?” zise fata uitandu-se in ochii lui .“ Da.“zise el.


Fata devenise curioasa. “ Pai,zi-mi o data ce mai stai ! “ spuse ea iritata.


Tanarul ofta si o intreba : “ Pana unde crezi ca va merge asta? sau mai bine zis crezi ca suntem o pereche potrivita? “


-" De ce simti nevoia sa ma intrebi asta? " zise ea.


- “Draga mea , itzi amintesti ca te-am sunat acum cateva zile ? Cred ca era in jur de 11 noaptea”


-" Imi amintesc " zise ea. Si tanarul , fara sa mai astepte ca ea sa raspunda continua : “ In noaptea aia ma gandeam la tine , ca de obicei … iti scrisesem o poezie si am vrut sa ti-o spun la telefon , cand te-am sunat nici nu m-ai lasat sa ti-o spun . Mi-ai spus ca “ ce! nu am alta treaba decat sa te sun la ora aia?? “ . In momentul acela m-am simtit ca un bocseur care primeste catziva pumni in cap si cade jos… dar doar am tacut ,mi-am cerut scuze si am inchis telefonul . Si am mai avut multe certuri asemanatoare cu asta . Si mai tii minte cand m-am inbolnavit si Cristina mi-a zis ca sunt foarte norocos ca tu o sa ai grija de mine . Si tu i-ai zis : “ nu am alta treaba ? dar ce eu sunt infirmiera ? el nu are mama ?”Fata zise : “ da , dar ce legatura au astea , de ce m-i le spui acum ?? stii ca asha sunt eu ... nu-mi place romantismul . Si in plus am eu fatza de infirmiera?”


El ii raspunse razand : “ nu draga mea , nu ai fatza de infirmiera ... si cu inima pe care o portzi chiar de ai vrea nu ai putea fii infirmiera… “


Si continua : “ Pana acum de cate ori m-ai sunat de dimineatza sau noaptea tarziu ca sa imi spui cuvinte de dragoste ? De cate ori mi-ai trimis un mesaj pe telefon ? poate ca nu iti place romantismul , dar nu-ti place nici sa-i faci fericiti pe oamenii care te iubesc ?


Pe cand eu mai presus de tine imi place sa-i fac fericiti pe cei din jurul meu . De cand suntem impreuna mereu am avut un mesaj de dragoste pentru tine stii .. noi doi suntem ca albul si negrul ..


Fata intelesese deja : “ Adica vrei sa fiu poeta? ”


Tanarul zambi gandindu-se ce hotatare buna a luat despartindu-se de ea.


“Nu draga mea … nu vreau sa fii poeta . Chiar daca ai vrea nu ai putea , dar noi trebuie sa ne despartim . Cred ca ar fi mai bine pentru amandoi.


Tanara a inlemnit .... “ Dar eu te iubesc si credeam ca ma iubesti si tu … “


Tanarul ofta : “ Nu draga mea ... tu doar credeai ca ma iubesti . Daca ma iubeai acum nu discutam lucrurile acestea … “


Fetei ii dadusera lacrimile . Tanarul scoase o batista si i-o intinse fetei . “ Bine … asha sa fie ! Sper ca nu ma lasi pentru alta ! “


Tanarul : “ Cum poti sa crezi asta ? Pana acum nu a existat alta fata pentru mine si nici nu va exista alta o perioada lunga de timp . “ Si cei doi tineri ,care s-au asezat la masa fiind iubitzi , acuma stateau ca 2 straini .


Dupa cateva momente de liniste tanara zise : “ Cred ca ar fi mai bine sa plecam ” . Tanarul spuse ca el vrea sa mai ramana un pic singur … si se mai imbratisara o data inainte de a se desparti pentru totdeauna ...


Cand fata s-a departat tanarul incepu sa tremure , desi ploaia se oprise de mult . Incepu sa se roage incet : “ Doamne , da-mi putere … “


Si-a amintit de prieteni . De ce ii spusesera ei , ca nu se potrivesc , ca au caractere diferite . Dar a facut alegerea buna ... Orele au trecut . Si locul soarelui si al ploii l-au luat stelele .


Nu-i zise nimic mamei lui care l-a intampinat la usha si se duse direct in camera lui . Clipele treceau greu si el inca se mai gandea la momentul despartirii dar a 2 a zi trebuia sa se scoale devreme sa plece la munca . Si a atzipit .


Se trezi la ora 7 . Tocmai cand sa iasa din casa se uita la telefonul mobil si vazu ca are 10 apelui nepreluate si un mesaj nou . Nu auzise telefonul pentru ca era foarte obosit . Se uita la mesaj ; si vazu ca venise de la “Sufletzel” - astfel o alinta el pe iubita lui .


“ Am invatzat sa iubesc tot ce era al meu . Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam . Numai fara tine nu pot sa traiesc . Iti jur dragul meu , doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine ... Adio dragostea mea ! “


Tanarul s-a mirat . Era pentru prima data cand ea ii trimitea un mesaj . S-a uitat la ce ora a fost trimis mesajul si a vazut ca fusese trimis la ora 05.00 . Incepu sa rada in hohote ... nu se astepta la asha ceva ... fusese luat prin surprindere … forma repede numarul ei dar a raspuns o voce straina : “ As putea sa vorbesc cu Cristina ? “


Persoana care a raspuns izbucni in plans : “ Eu sunt mama ei … fetitza mea s-a sinucis aseara ! A tot sunat pe cineva toata noaptea ... cand am vazut dimineatza ca lumina din camera ei este inca aprinsa am intrat dar fetitza mea se spanzurase !! “


Tanarul simti ca totul in jurul lui se prabuseste .


- Dupa cateva luni ... -


2 medici vorbesc : Unul intreaba de starea de sanatate a unui dintre bolnavi : baiatul ala ... m-i l-au adus acum 3 luni . O fata s-a sinucis din cauza lui . Si din ziua aia nu - si lasa din mana telefonul mobil si tot trimite mesaje . Acum cateva zile am fost curios si i-am luat noaptea telefonul din mana sa ma uit la numar dar numarul ala e anulat de 3 luni . Am gasit ultimul mesaj care ii venise :


“Am invatzat sa iubesc tot ce era al meu . Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam . Numai fara tine nu pot sa traiesc . Iti jur dragul meu , doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine … Adio dragostea mea!

Scrisul te descarca?

Si iata incep al doilea blog.. Chiar a inceput sa-mi placa sa scriu.. eu care urasc stiloul si cerneala. Ma intrebati de ce scrii daca nu ai nimik de zis ca in primul blog si iti raspund cu o intrebare: tu de ce scrii? Eu scriu din plictiseala sau poate ca simt nevoia sa vorbesc ca un terchea berchea, dar nu am cu cine asa ca asez cuvintele in pagina.. U ce bine ma simt ... parca nu mai ai nevoie de psiholog sau de parinti pur si simplu dai din mana pe tastatura si uite ca ma simt mai bine..
Dar nici cu scrisul nu e bine. Scrisul nu iti da sfaturi nu te poate ajuta cu anumite chestii. Doar ca te descarici si cam atat. Intradevar am reusit sa imi raspund la intrebarea "Poate m-oi descarca daca asez in pagina" Nu vreau sa comentati eu doar imi fac un jurnal.. Intradevar poate da sau poate nu .. Pentru unii poate care sunt timizi sau poate ca asa sunt ei retrasi .. ei scriu.
Uite si eu am o timiditate si scriu.. ma simt bine .. asta nu inseamna ca nu am prieteni si ca nu discut cu ei.. dar nu poti sa ii deranjezi zilnic sau din zece in zece minute , ii stresez si prefer sa stau linistit in banca mea si sa scriu.
Cum era vorba aia "o mie de cuvinte scrise nu fac doua vorbe" sau ma rog..
Wtf la mai mare ... cu pasi grabiti si repezi ma indrept spre un alt blog.
Am terminat si aceste randuri si expresia: La revedere ma intorc sa va stresez cu alte randuri.

Nu stiu ce sa scriu.

Daca toti au blog eu de ce sa nu am si eu? Iata primul meu blog in care: "Nu stiu ce sa scriu".. Uite domne un prieten are blog si e mandru. A turnat repede cateva cuvinte in el si gata blog-ul.. Ia ca incerc si eu ca doar nu o fi greu! Ma gandeam " uu! o sa am si eu blog" si o sa ma dau mare. Na ca am si sunt o pagina in care sa trantesc mii de cuvinte, ma uit la alte blog-uri si unele parca sunt sunt copiate din alte locuri.. "Ti se pare mi se raspunde" ia sa vad si eu ce si cum . Uuuuu unde este aceea creatie a creierului omenesc. Na ca eu scriu ce imi vine in minte... Ma uit aici ca la vreju de fasole. Nu stiu ce sa scriu... Dar prin "Nu stiu ce sa scriu" am scris ceva:D .. na uite primul meu blog...Presupun cand cititi acest blog o sa zici "Doamne ce tampit e asta" Doar pentru ca a realizat acest blog cu cinci cuvinte "Nu stiu ce sa scriu".
Ia fa-ti la repezeala un blog si o sa vezi ca zici:"Nu stiu ce sa scriu".