O cerere de prietenie de catre o mama pentru fica ei.

Cred ca mi s-a intamplat pentru prima oara in viata sa vad ce nu am vazut pana acum.
Si anume: -Ma trezesc dimineata si plec catre Universitate sa imi rezolv niste probleme, cand ma intorc cu troleul dupa parcurgerea a catorva statii, o mama si doua fete una in jur de 11 ani si cealalta 18 ani, sovaiau pe ascuns si radeau de mama focului.
Au inceput la un moment "mama" si "cea mare" sa scrie pe o bucata de hartie dintr-un caiet dictando luat de la "cea mica" ceva, si liniste deplina intre ele nici una nu mai scotea nici un cuvant.
La un moment dat mama il bate pe un pusti care era in stanga mea pe umar si ii intinde bucata de hartie si zice: "Citeste e pentru tine". Surprins pustiul deschide tremurandu-i mainile de zici ca avea Parkinson biletelul si exclama: Bogdan.
Acuma am stat putin si am analizat. "Ma ce se intampla mama il intreaba pe el cum il cheama sau fisa", am fost lamurit de catre ei bineinteles. Uitati discutia putina ca a trebuit sa cobor:


Mama: Imi cer scuze pentru scris, dar fata mea m-a inebunit 300 de km ca esti dragutz si daca este rusinoasa am decis sa iau e initiativa"biata fata cum se simtea, baga capul in pamant si de acolo nu-l ridica"
Bogdan: Nu face nimic, nu ati gresit cu nimic. "Saracutu de el"
Mama: Eh, m-a inebunit 300 de km in autocar"probabil au calatorit impreuna", si am zis ca daca tot te place sa te bage in seama. Toata munca grea eu sa o fac.
Bogdan: Sunt placut surprins si as dori numarul de telefon.
Mama: cere-il ei nu mie, acuma nu mai depinde de mine.

Au facut schimb de telefon, si tot troleul radea cu lacrimi, eu cred ca eram singurul care se abtinea sa nu rada, si cu ce pofta vroiam sa rad ca eram langa ele.

As fi vrut sa mai va povestesc dar am coborat din troleu. Daca imi mai aduc aminte detalii promit solemn ca le voi scrie.